În cazul emigranților în țările Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau Elveției, ca criteriu general se aplică așa-numitul «Regulament comunitar pentru coordonarea sistemelor de securitate socială» și este o regulă aplicabilă resortisanților din orice stat membru care este sau a fost supus legislației privind securitatea socială a unuia sau mai multor state membre, precum și a rudelor și supraviețuitorilor lor.

În plus, normele de coordonare ale UE asigură că contribuțiile plătite în alte țări nu se pierd înainte de aderarea la UE.

Și este admis principiul acumulării sau al totalizării stagiilor de cotizare, potrivit căruia, perioadele de asigurare, angajare sau reședință reglementate de legislația unui stat membru vor fi luate în considerare în toate celelalte state. De exemplu, dacă pentru a fi titular al unei pensii contributive în Spania, este necesară o contribuție minimă de 15 ani, această contribuție poate fi obținută adăugând la contribuția adusă în Spania cea a celorlalte țări ale acestui grup.

Pe de altă parte, Spania are acorduri bilaterale sau multilaterale cu alte țări precum Andorra, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Republica Dominicană, Ecuador, Statele Unite, Filipine, Japonia, Maroc, Mexic, Paraguay, Peru, Rusia, Tunisia, Ucraina, Uruguay și Venezuela. În plus, există un Acord multilateral ibero-american de securitate socială în temeiul căruia legile diferitelor state latino-americane sunt coordonate și care are o aplicare completă în toate cazurile, indiferent dacă au sau nu acorduri bilaterale cu Spania.

Există țări cu care Securitatea Socială spaniolă nu are acorduri. În acest caz, muncitorul poate genera dreptul de a primi beneficiile dupa contribuțiile, în țara de destinație, pe timpul sederii.